Nu știu cum să vă descriu câtă bucurie am simțit când am desfăcut pachetul în care era cartea prietenei mele dragi, Anca, bloggeriță și ea, autoarea cărții Alzheimer despre care vreau să-ți spun azi câteva cuvinte. Pe Anca o știu de … nici eu nu mai știu de când. Suntem doar prietene virtuale din păcate. Distanța mare dintre noi nu face posibilă o legătură în plan fizic dar iată că asta nu a contat pentru noi.

Ne știm de atât de mult timp în online, am trecut prin atâtea împreună, ne-am povestit atâtea una alteia, necazuri, bucurii, încât distanța chiar nu mai contează. Pot spune că între noi este o prietenie frumoasă și durabilă, chiar dacă virtuală. Multumesc, Anca, pentru această prietenie, pentru carte și pentru frumoasele cuvinte pe care le-ai scris la începutul acesteia,atât în capitolul ”mulțumiri” cât și cele din dedicație.

Multe ne-am mai povestit de-a lungul timpului printre care și dorințele noastre ca într-o zi să scriem și, evident, să publicăm, o carte. Și, dacă eu încă am rămas doar la stadiul de proiect, iată că în cazul ei, dorința s-a transformat în realitate.

O prietenie frumoasă și un vis devenit realitate

Îmi aduc aminte cum anul trecut prin octombrie, am primit un mesaj de la Anca prin care îmi spunea, entuziasmată și hotărâtă, că i s-a ivit șansa de a așterne în sfârșit, pe hârtie, povestea pe despre boala bunicii ei. Începuse un curs de scriere a cărților nonfiction ținut de Mirela Carmen-Stancu, cea care și deține editura Quarto unde în final a și publicată cartea.

Pe timpul cursului, cu o durată de 90 de zile, cursanții învață nu doar cum să-și pună povestea în litere ci și efectiv să o facă. Adică să scrie. La finalul celor 90 de zile cartea este gata pentru a merge mai departe spre tipar, evident, după ce trece prin toate celelalte etape care urmează scrierii acesteia. Așa că a mai durat ceva până când Anca și-a văzut efectiv visul cu ochii sau mai bine spus l-a simțit cu propriile mâini și a savurat aromele cernelii de tipografie prin care gândurile ei s-au așternut frumos pe hârtie.

Deși, așa cum spuneam la început, știu multe despre Anca, despre familia ei, despre necazurile și bucuriile din viața de zi cu zi, prea multe nu știam despre cum a fost viața Ancăi înainte de a o cunoaște. Știu că pentru ea familia este cea mai importantă și că ține enorm de mult la toți membri ei. Știu și despre puterea de sacrificiu pe care o are Anca, de disponibilitatea acesteia și de faptul că nu dă înapoi când vine vorba de a avea grijă de cei dragi.

Povestea Ancăi și a bunicii paterne

Nu am știut prea multe detalii despre boala bunicii ei paterne. Știam doar că a suferit de Alzheimer și că Anca a îngrijit-o când Denisa, fetița ei avea doar un anișor. Despre Alzheimer știu ceea ce probabil că știi și tu, ca mulți dintre noi, cam ce se vede în filme sau la televizor, că este vorba despre o boală care are legătură cu memoria, că cel ce suferă de această boală uită prezentul dar își amintește trecutul. Nu pare atât de înspăimântător, nu?

Ei bine, dacă o să citești cartea Ancăi o să-ți dai seama că realitatea este cu totul alta decât cea de prin filme. Și ceea ce am citit despre cum s-a manifestat boala bunicii ei pur și simplu m-a cutremurat și m-a făcut să mai adaug încă un pic de admirație la ceea ce știam despre caracterul puternic al Ancăi. Sincer, eu nu cred că aș fi rezistat fizic și psihic să trec prin ce a trecut ea.

La unii bolnavi de Alzheimer aceasta se manifestă și prin forme agresive iar bunica ei tocmai acest tip de manifestare a bolii a avut-o. E cumplit să fii nevoit îngrijești un astfel de bolnav mai ales atunci când îți e rudă, când te doare că ești nevoit să iei niște măsuri care pot părea inumane doar de dragul de a-l ține în siguranță. Pe el dar și pe cei din jurul lui.

Câteva lucruri pe care să le știi despre Alzheimer

E tulburătoare povestea Ancăi sau mai bine spus a bunicăi pentru că la urma urmei ea a fost cea suferindă. Nu o să-ți dau prea multe amănunte despre aceasta. Cumva mi se pare un lucru atât de intim să-ți deschizi sufletul și să-ți povestești suferințele într-o carte așa încât, dacă vrei să afli mai multe detalii despre asta îți recomand să citești cartea.

Eu am să mai scriu în continuare doar câteva cuvinte despre boală, așa, pentru cei ce chiar nu știu nimic despre asta. Așa că iată, pe scurt câteva informații:

  • Boala și-a primit numele de la psihiatrul german Alois Alzeimer, care a descoperit-o în anul 1906;
  • Fizic, boala constă în formarea unor plăci și aglomerări ale unei substanțe necunoscute pe întreaga scoarță cerebrală;
  • este cea mai frecventă cauză a demenței;
  • este definită ca o afecțiune degenerativă cu un tablu clinic specific de involuție cognitivă globală;
  • nu există încă markeri biologici care să depisteze timpuriu această boală;
  • se dezvoltă de obicei treptat și evoluează odată cu trecerea timpului:
  • simptomele pot deveni atât de severe încât să interfereze cu activitățile zilnice;
  • în general aceasta debutează între 40 și 80 de ani;
  • încă nu se cunosc cauzele fiziologice ale apariției acesteia;
  • din punct de vedere biologic este legată de funcționarea defectuoasă a două proteine de la nivelul creierului care perturbă activitatea neuronilor și eliberează substanțe toxice
  • din punct de vedere spiritual poate apărea ca o reacție a fricii de a trăi, a in sensibilități față de cei din jur și față de emoțiile priprii dar și ca urmare a faptului că nu a fost recunoscută în viață de către mama sa.
  • se manifestă prin degradarea memoriei, apariția unei stări de confuzie mentală

Dacă te interesează și pe tine subiectul sau pur și simplu îți dorești să afli povestea Ancăi, poți comanda cartea de la editura Quarto (vezi aici). Și fiindcă tot veni vorba despre editură vreau să mai adaug și faptul că am rămas plăcut impresionată de formatul în care a fost tipărită. În ultimul timp am tot nimerit cărți tipărită cu un format de litere mici care pentru mine, care nu văd prea bine, este foarte obositor. În schimb cartea Ancăi, Alzheimer. Scurtă perspectivă asupra unuia dintre cele mai mari mistere ale creierului are atât fontul cât și spațierea mai mari ceea ce face să fie foarte ușor de citit cartea.

Mulțumesc, Anca! Succes pe mai departe și abia aștept să citesc și următoarea ta carte pe care o vei publica, sunt sigură, cât mai curând!

Recenzia a apărut pe blogul Lecturi de Mămică.