În cea mai mare parte a timpului am scris, am șters, am rescris dar mi-am pus mâna la gură, înfășurându-mi cugetul într-un val de incertitudini și frică de eșec. Încet, încet am dezlegat frâiele gândurilor, lăsându-le slobode și le-am deschis ușa spre libertate să zboare, să rupă orice frontieră a cuvintelor. Deși par învechit în ceea ce reprezintă arta, cu hârtie clasică, gumă de șters și creion, am decis să continui a scrie stihuri sub lampa atârnată de colțul fiecărei emoții.
Sper doar ca publicul să aprecieze mica mea creație și să-și păstreze calmul printre rânduri, orice critică fiind asumată de autor. În rest, umbră și praf...
