Am început să scriu acum șaisprezece ani, pe vremea când eram doar o adolescentă. Ani la rând am scris poezie — am o colecție întreagă și încă mai compun. Dragostea pentru litere nu a fost imediată, dar a fost mereu sigură. Nu a venit din prima, însă a curs asemenea unui râu nesecat de inspirație. Mi-am vindecat sufletul prin scris și am descoperit cât de frumos poate fi privită lumea prin intermediul cărților.
Am evadat scriind și citind. M-am ascuns într-o lume doar a mea, unde îmi dau voie să evadez fără granițe. Scrisul este aer, iar eu îl respir în fiecare zi. Pentru mine, cărțile nu au fost doar refugii, ci și punți către oameni, emoții și adevăruri pe care altfel nu le-aș fi putut rosti. Prin fiecare pagină scrisă, am lăsat câte o parte din mine să trăiască mai departe.
