NICOLETA VITAN-TRĂILESCU

Fire sensibilă, de o timiditate aparte, m-am aventurat în scris pentru că iubesc să colecționez foi pline cu gândurile mele, cele mai profunde, cele pe care nu le-am putut spune nimănui. Îmi place să mă joc neîncetat cu literele și cu numeroasele cuvinte din frumoasa literatură română. Așternându-mi pe foaia blândă gândurile și emoțiile, călătoresc, respir, trăiesc prin artă. Modul de a-mi exterioriza sufletul, îmi dă încredere, iar pacea, de care am nevoie, se instalează în piept, ca o binecuvântare, făcându-mi inima să crească de bucurie.

Viața mi-a demonstrat că, nu putem avea totul în mâinile noastre, și că trebuie să facem pași mărunți, pentru a mișca dealurile cu puținul avut, concentrându-ne încontinuu asupra liniștii noastre sufletești. De-a lungul timpului, am învățat că sunt unica responsabilă, și totodată, îmi sunt datoare pentru a mea fericire, ci nu altcineva. Curajul și răbdarea sunt cele două ingrediente, care mi-au dat aripi spre calea împlinirii și m-au făcut să înfloresc treptat, în felul meu, de nimeni înțeles.

Dintotdeauna-mi zic: „Cu Dumnezeu înainte, că altfel nu se poate!”