„Și îmi amintesc câteva mici detalii despre ce obiceiuri culinare aveam în familie, cum erau ele orânduite ca o formă de inspirație și o bucurie simplă, însă plină de încărcătură emoțională pozitivă. Nu știu ce vremuri ați prins voi, însă la mine acasă era o lume transcedentală, fără excese, dar cu o mâncare foarte gustoasă. Totul avea un sens plin de iubire pentru bucatele alese și pregătite în casă, cu arome de ierburi și legume, nelipsiții cartofi cu usturoi, cu brânză, lapte și ouă de la țară, cu miere pe pâine, cu slană și pită, cu soia prăjită, cu zamele din legume și ciorba cu borș făcut în casă, cu mâncărica de mazăre, cu peștele de Dunăre preparat în felurile moduri, cu rasol de pui sau alt gen de carne din când în când, cu mămăliguța inegalabilă, cu fructe de sezon crude, uscate sau coapte, făcute cu plăcinte sau compot, cu ceaiuri diverse din plante culese, cu semințe de dovleac și floarea soarelui amestecate cu miere și lapte, cu miez de nucă simplu sau în amestec cu grâu fiert și miere și alte bunătăți, care mai de care, făcute de Sărbători.”
„Cu inima deschisă simt, plină de multe emoții, cuvintele pe care mama mi le spunea mereu: dacă te naști într-un anume loc, îi aparții, simți fără să îți spună nimeni, iar vindecarea o vei găsi acolo, în primul rând, în seva Pământului și lumina Cerului acelui tărâm, căci sufletul apartenent atrage magia locului în care s-a născut și renaște la infinit.”
„Bunica, la cei peste 90 de ani ai ei, a trăit multe. Mi-a povestit neîncetat despre tradițiile de demult, de la sat, din viaţa sa. Din vremea celui de al doilea Război Mondial mi-a menționat cum se tratau de diverse afecțiuni, fără medicamente, cu plante, fierturi sau ceaiuri, frecții în genul masajului uşor sau mai dur, sau prin presarea încheieturilor de la mâini și picioare, cât și a diferitelor părţi de la față , cap și gât, băi cu plante, sare și miere, comprese, licori și alifii preparate, descântece și fumigatoare. Îmi descria cum o trimiteau babele sau moşii să caute plantele pe care doar i le descriau, căci atunci nu existau atâtea surse de informare ca astăzi. Se ducea pe uliţele satului sau pe câmp, pe dealuri și le căuta. Ȋnsă, procedeul de culegere, dacă găsea planta, nu era unul obişnuit. M-a învăţat și pe mine că, pentru ca natura să fie îngăduitoare și să îți dea ce ai nevoie pentru vindecare, trebuie să vorbeşti cu ea.”
