ELENA MOC

„Antologia de ONIX s-a născut din ceea ce viața a încrustat în oameni cu tot ce a avut mai provocator și însemnat. Țineți în mâini o carte a experiențelor trăite, nici pe departe a celor imaginate; o carte în care fiecare text este o formă de asumare și fiecare cuvânt poartă greutatea unei alegeri. Tot ceea ce se află între aceste coperți a fost simțit în toate straturile conștiinței umane, dus în gând, purtat în tăcere, spus poate prea târziu sau exact la timp. Fragmente de viață, care au cerut să fie puse în cuvinte pentru a putea fi înțelese, închise sau dăruite mai departe. Oameni. Narațiuni. Introspecție. Xenogeneză. Oamenii sunt punctul de plecare. Oameni simpli, adesea percepuți doar ca fărâme pentru istoria mare, dar esențiali pentru istoria personală a cuiva. Bunici, părinți, profesori, prieteni, străini întâlniți într-un moment de cotitură. Oameni care au fost lumină fără să știe, care au oferit un gest, o vorbă, o prezență și au schimbat cursul istoriei… Narațiunile din această Antologie urmăresc firul vieții așa cum se țese el în realitate, cu sensuri care se văd chiar și peste generații. Sunt povești despre daruri primite și întoarse, despre recunoștința care e recunoscută, despre binele care se învață, și, mai cu seamă, despre momentele în care viața nu explică nimic, dar continuă să scrie. Introspecția este firul roșu al acestei cărți. Acea privire sinceră spre sine, care apare atunci când omul încetează să mai fugă, când rămâne în tăcere și acceptă să se uite la ceea ce a devenit, la ce a pierdut, la ce a moștenit și la ce duce mai departe fără să fi ales conștient. În aceste texte se simte efortul de a înțelege, mai puțin cel de a impresiona, prin dorința de a numi adevărul, chiar și atunci când nu ne este confortabil. Xenogeneza - renașterea și transformarea profundă, apar ca rezultat și ca promisiune invizibilă pentru cititorul care îndrăznește alături de scriitor. Poate apărea ca o schimbare instantanee, dar este un întreg proces de evoluție al conștiinței; uneori dureros, alteori lent, dar fără doar și poate, real. Poveștile din Antologia de ONIX vorbesc despre încercările minții, sufletului și corpului omenesc, despre eșec și pierderi, despre frici și rupturi. De asemenea, vorbesc și despre lumină, ca parte a întunericului și ca rezultat al traversării lui. Lumina care apare atunci când cineva alege să rămână, să asculte, să înțeleagă, să întoarcă binele primit. Antologia de ONIX este o carte în care ni se arată că scrisul poate fi un spațiu sigur pentru adevăr, locul și calea prin care ciclurile se pot închide, iar poveștile apăsătoare pot fi recunoscute și eliberate. Această Antologie ne arată că trecutul poate fi dus mai departe fără să mai ardă prezentul, pentru că cei care și-au deschis sufletul prin rândurile următoare au făcut-o pentru claritate, pentru a da un sens experiențelor trăite, pentru a lăsa ceva în urmă și ca lecție și ca prezență. Fiecare text este o dovadă că binele nu dispare atunci când este împărtășit, dimpotrivă, se multiplică… Îndrăznesc să vă mărturisesc faptul că țineți în mâini o confesiune colectivă despre umanitate. Veți citi și veți trăi despre felul în care oamenii se salvează unii pe alții fără să știe, despre cum recunoștința schimbă perspectiva, cum gesturile mici pot avea consecințe existențiale și de asemenea, despre cum, uneori, cea mai mare transformare începe cu o întrebare sinceră. Această carte vă va cere disponibilitatea de a recunoaște fragmente din propria viață în viețile altora, oferindu-vă oglinda unor drumuri reale și libertatea de a-l vedea pe al vostru mai clar. Am citit și am trăit patruzeci și șase de povești de viață. Fiecare a fost o carte în sine. Fiecare poveste citită a fost o voce recunoscută, plină de frământare și emoție. Fiecare text a devenit o întâlnire și o formă de responsabilizare față de propria viață și față de cei care veți citi. Astăzi știm că astfel de texte nu rămân fără urmări. Dincolo de un adevăr empiric sau o convingere personală, astăzi este un fapt dovedit științific; lectura profundă modifică structura și funcționarea minții, creează conexiuni neuronale noi, antrenează introspecția, empatia și capacitatea de a înțelege sensul experiențelor trăite. Cuvintele ascultate, citite, asumate nu rămân neutre ci se așază, lucrează și schimbă felul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți. De aceea, povestirile adunate în această Antologie sunt mai mult decât mărturii, sunt forme de transformare reală; atât pentru cei care au scris, cât și pentru cei care veți citi.”

Andreea E Dumitru

Coordonator Antologia de ONIX